Se zice că omul a apărut
într-o grădină a belșugului și iubirii
și nu într-o mânăstire.
Iată de ce, și mie, îmi plac grădinile.
Tu ai intrat cu timiditate
prin poarta inimii
în grădina mea, ți-ai legănat fericirea
la umbra bucuriei
și te-ai plimbat după voie
printre sentimentele care înfloreau.
După câteva anotimpuri
ai simțit parfumul altei grădini,
te-ai urcat în copacul curiozității
și ai descoperit că ai aripi.
Le vei folosi?
Grădina mea simte că vine iarna.
Ciorile se vor sătura cu fructele iertării.