Cine-și poate explica
existența ruptă din desfășurarea ciclică
ce se reia în alte forme neștiute?

Mai aproape decât cuvântul este lumina sa interioară
cu aromă de busuioc de care se tem porțile iadului
și se închid fără voie,

în lumea de dibncolo
unde există aceeași dihotomie.

Întunericul nu se dezminte, se ține după oameni
nimeni nu este ferit de întâmplări,
prevederea trebuie să fie ca o rugăciune.

Se pun întrebări, se fac multiple analize,
se caută mereu certitudini
și ele devin relative,

chiar și-n lucruri ciudate apare un semn,
nicio posibilitate nu se pierde
deși par de nedescifrat,
se-mbracă-n forme care revoluționează.