pățesc un curcubeu de pace-n mine
doar când se umple noaptea de cu zorii
respir tăcere-n carnea mea-n toți porii
iar nemurirea bate-n ușă, vine.
cu unghii scriu peretele-n istorii
și fructa cea de var un jar devine
ducând în rosturi coapsele divine
curgând în fast de vreri aleatorii

curaj! ci draga-mi mrejele-și îngână
citindu-mi rămășițele din ceașcă,
credințe în religie păgână

de ochii tăi îs ud aproape fleașcă
și veșnicia-mi ții în a ta mână
la brațul meu de a sui-n caleașcă