Mă însoțeai pe unul dintre drumurile acelea necesare,
Care au la un capăt muzică de film și la celălalt câteva stele.
Te puteam atinge cu greu sub atâtea planuri de viitor.
Îți încordai căutările pentru a le opri din sângerarea lipsei de timp.
Ne îmbrăcăm în golul pricinuit de mecanismul rațiunii
Și ne gândim că doar Dumnezeu mai știe de câte ori
Am încercat să le-o luăm înainte copiilor cu joaca!
Amintirile din dreptul fiecărui joc
Rup tăcerea asupra riscului de a ne trezi cu bătături în priviri.