|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Repetare poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Cambanache Ion [vremetrece ]
2016-06-08
| |
Uneori,
nu-i așa că speri prea mult?
Când aproape crezi că norocul,
soarta,
divinul
încă există în tine.
Și nu ești singur, când ridici din pământ ochii
și zărești,
parcă,
un chip care te privește
și te lovește
și care, în cele din urmă, din prea multă speranță,
te amăgește.
Și încă ești singur.
Singur de tot.
Atât de singur încât crezi că timpul se oprește
și minutele devin dilatări
nesimțite
ale timpului.
Și te culci.
Pentru o nouă dimineață
și speranță.
|
|
|
|