|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ O clipă de intruziune
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
■ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
■ domnu’ pal
■ am ÅŸi eu un if
■ Baladă de plută pe margine de flux
■ iarna de carne
■ Singurătate
■ nu pot respira
■ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
■ supradoză de nimic
■ Sonet (CCCLXI)
■ noaptea dintre amintiri
■ ​zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
■ Scrisoare către Bob Dylan
■ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Repetare poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Cambanache Ion [vremetrece ]
2016-06-08
| |
Uneori,
nu-i așa că speri prea mult?
Când aproape crezi că norocul,
soarta,
divinul
încă există în tine.
Și nu ești singur, când ridici din pământ ochii
și zărești,
parcă,
un chip care te privește
și te lovește
și care, în cele din urmă, din prea multă speranță,
te amăgește.
Și încă ești singur.
Singur de tot.
Atât de singur încât crezi că timpul se oprește
și minutele devin dilatări
nesimțite
ale timpului.
Și te culci.
Pentru o nouă dimineață
și speranță.
|
|
|
|