Subtilă, imponderabilă
descătușare de contur –
nerostite, nescrise,
asemeni istoriilor din nopțile
ale căror vise
iți devin secrete
odată cu venirea dimineții,
imaginile tremurate..
Lumina zilei te imbracă
într-al ei prenăscut corset,
și te îndrepți,
din nou,
în aceeasi direcție -
spre singuratica oglindă,
doar pentru a-ți reîmprospăta
în bietele simțuri
rolul pe care trebuie să-l joci
și Astăzi,
cât mai veridic și mai liniar,
uitând, mereu,
să mai întrebi : “De ce”?!