nu suntem în camera de gardă unde bolile rămîn boli
orice am face orice am spune
unde nici măcar doctorii nu pot face nimic
în atmosfera aia de căcat
în care bolnavii și nu numai
se adună se țin de mîini
pentru mîine pentru o nouă zi departe
de locul ală
ei vor să călărească.

nu!
ne adunăm aici
pentru a împărtăși fiecare din trăirile lui
din lumina din întunericul lăsat să fie
lăsată peste
acceptată sau acceptat de fiecare
unde nimicul nu se termină cu un ultim vers
nici măcar cu un nu
nu se termină cu nimic.

merge mai departe
la pîine
merge la școală la muncă la mall
merge peste tot
și lasă-n drum alt nimic
care la rîndul lui naște nimici și nimici
mulți nimici
toți acei nimici
cu zăbală în gură.