COALA ALBÃ


M-am așezat pe o margine de coală albă,
eram o virgulă, sau un punct, sau o literă
fără nici un rost, așa că, o gumă m-a șters.
Pe coala albă mi-am descărcat câteva gânduri.
Cineva le-a citit și mi-a pus în spate
grele vorbe stâncoase cu gheață pe ele.
Am întors foaia și m-am desenat în deșert,
singur, printre dune, noaptea.
Când a răsărit soarele, foaia a luat foc
și m-am înălțat la cer cu fumul ei,
bucuros că sunt liber să scriu și să desenez
pe cer, dar aripa unui înger m-a împrăștiat
și am căzut pe o margine de coală albă
din mâna ta, ca un puct sau o virgulă.
Cui scriai?