Doar pietrele rămân, apele vin și pleacă spre mările cerului,

Cercul se închide și deschide între cer și pământ
nimeni nu se dezice de circuitul din trup și natură
care lasă amprente pe suflet
cu puterea gândului de a se întrupa în idei și împliniri.

Învață să zboare cum o pasăre, puii.

O simbioză permanentă crește, prinde piele
în carnea lumii cu sângele grăbit
să iese din matcă.

Mă întreb
ce alt mod de a crea
putem cunoaște privind de pe alte puncte
cu alte repere de sunet și lumină?

Tot ce există se poate descifra și iubi.