Cabală absolvită de piticii
tăi la bătrânețe/
cerșire în Napoleon – soi-même,
parcela de creier scăldată.
Parola în alexandrini,
georgicele,
cum își băga el mâna în haină,
un clișeu cultural
are astăzi forma unui animal de
pradă. Referința a fixat mintea
și acum ți-o mănâncă.
Ea e singura care ține viiș.

#

Creierul tău e-un cătun din Provence,
osie metrică mimică, tic ;
Iți ajunge la ceafă respirația,
îți intru-n minte când
un anticorp e peltic.

#

În mintea ta locus amoenus,
neclar ca un război purtat într-un Mc,
impozitează măcar o zi ficăței și nu paste,
mănâncă tot din OZN
cu condescendență, cu apucături transversale
care acomodează, care coc
până acolo unde fructului i se inventează
o lege ca să nu fie și e pus în sepia
să pară deja istoricizat.
Ilicit. Istoricit. Op. cit.
Rimelul alunecă de-a lungul apei,
mal, mâl, albie,
strass-uri caustice
și numai tu că lipsești însutit
ești cent să-mi ajungă să-mi iau de mâncare/
te am în lacăt cu toată pâinea,
conjug treacăt, îmi uit grupa sanguină
(în lapsus sunt mai viu)
e un haiku.
Și tot acest ketchup nervos.

#

-Ce asculți?
-Bach și pe tine.
(e altceva fericirea?)

#

S-a greșit anul de acces,
s-au greșit scaunele de răchită, trebuie
convinse să nu sune nicicum,
nu vrem un oratoriu chiar
la fiecare așezare/
un rât de porc în puzzle
e toată respirația, maieutica,
spleen-ul teritorial, județ.
Că nu aș fi venit pe nicio stradă
dacă mi s-ar fi spus că acolo
nu strălucește o crimă
și îi e prinsă laptelui umbra
în el prins.
O. Eli, Eli, lama sabachtani,
O. Eli, Eli, sanchi.

#

O geantă pe umăr
plină cu mozaic smuls,
mult și roman.
Smuls și muls
dintr-o vacă abstractă,
venită cu zero indian
și ajunsă unde îți pui problema.
Ce te faci dacă ea mai rumegă
după aceea,
după unde ți-ai ajuns tu
numărul de grade ?

#

E totuși periculos
să stai deschis la orice ca o gară,
să vezi totul, să știi totul,
gările sunt primele bombardate,
ele au stultitiae terminus a iubi.

#

Apă de la robinet
mințită că e într-o sticlă burghez,
Gavroche cu pești înauntru.