a mai trecut o zi,
a mai trecut o noapte...
sunt singură și tremur
în plânsu-mi de bazalt,
tu ești departe-acum
și totul ne desparte,
un zid ni se ridică
înalt, înalt, înalt.

ca sturzii-n colivii
închisă sunt în mine,
de gratii eu mă zdruncin
și penele îmi cad,
mă-mpiedic de-o lăcată,
nici trup nu mă mai ține,
mă arde-un gând ca focul
și ard mocnit ca-n iad.

a mai trecut o zi,
a mai trecut și-o noapte...
mi-s ochii grei ca plumbul,
pomeții rău mă dor,
cuvintele târzii
găsite într-o carte
îmi sfâșie din carne
să mor...de dor, să mor.