Nu știu de ce,
Tot mai des pomenesc numele morții
Convins că nu mă voi opri la hotar
S-apuc să citesc în finalul cărții
Ce-mi veți lăsa:un gând curat... un gând murdar...

După ce plec,
Bucurați-vă că ați rămas cu chipurile întregi
Voi, dușmani ai versului meu profund!
Promulgați urgent părtinitoare legi,
Să nu vă mai fiu povară nici măcar în gând.

Nu știu de ce,
Chiar orbit de al morții șal
Nu îmi pregătesc măcar minimul bagaj
Pentru că eu cu viața, nu am trait legal
Ci doar... sub formă simplă de concubinaj.