clipeam la geam în gol ca o pedală
aproape moartă ghem sub grinda
într-adins ornamentală de cireș
în stradă
meduzele se-mpleteau într-o rețea-preș
înalt socială și geometrizată până la calaj,
de vinovăție
și iubire
privirile lor corcite cu gândire
musteau galant siaj obliterant
de mulțumire.

cu un trident de inox le întorceam pe dos, le strecuram
în buzunar bomboane
mici de jar, prinse-n staniol cu decorații
ele râdeau intoxicate
și fluturau pancarte cu mesaje din terțiar
fosilizate ori ținute în formol de generații.

pe străzile absurd de inundate
conducte de determinism crăpate de la ger
mansardele se răsuceau spre nord, vedeam
în viitorul închegat și sigur
cum, arbitrar,
ici-colo scăpăra câte un nod
ecosistemul pâlpâia nerod și reboota.