Rostite sunt sau nerostite
Cuvintele-n vorbe sau gânduri
Ce se aștern meșteșugite
În scriere chiar printre rânduri

Înlănțuindu-se ca râul
Ce curge valuri după valuri
Prin vaduri mai adânci ca brâul
Pe lângă-ntortocheate maluri

Sunt ca puzderia de stele
Dintr-un albastru infinit
Și fiecare poartă-n ele
Un ceva mai deosebit

Sunt omonime, sinonime
De dragul diversificării
Sunt și melodicele rime
Din temnița versificării

Care-ți reglează mereu mersul
În pași mai mici ori pași mai mari
Atât cât le permite versul
Poeților vizionari

Purtând în ele multe taine
Ascunse bine-n miezul lor
Cuvintele sunt niște haine
Ce nu se-mbracă prea ușor

Iar dacă nu sunt stăpânite
Și nepătrunse în esență
Vor muri-n pagini ofilite
Ucise de indiferență