poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-02-16 | | Înscris în bibliotecă de ovidiu cristian dinica Ora douăsprezece noaptea. Strada, cât vezi cu ochii Cuprinsă în sinteza lunii, Șoptitele incantații lunare Nu dizolvă doar dușumelele memoriei Cu toate relațiile-i limpezi Și cu împărțiri și precizii. Fiece felinar din calea mea Bubuie precum o fatidică tobă Și prin spațiile beznei Miezul nopții îmi zgâlțâie memoria Precum un nebun zgâlțâind o mușcată stinsă. Ora unu și jumătate, Felinarul zumzăia, Felinarul se bâlbâia, împroșca, Felinarul spunea "Privește la această femeie Cum șovăie spre tine în lumina porții Ce se ridică asupra-i ca un rânjet. Vezi că marginile rochiei Sunt rupte și pătate de nisip, Și vezi colțul ochiului încrețindu-se întocmai unui ac strâmb"' Memoria azvârle în înalt uscat Puzderii de lucruri frânte. O creangă contorsionată pe plajă, Geluită și lustruită, Ca și cum lumea ar fi deshumat Taina scheletului ei Þeapăn și alb. Un arc stricat într-o curte de fabrică, Rugină ce aderă formei vlăguite, Vârtos și întortocheat și gata să pleznească. Ora două și jumătate dimineața, Felinarul spunea: "Privește cum se întinde pisica în rigolă, Își scoate limba și înghite o bucată de unt rânced" La fel se întinde necugetat Mâna copilului pescuind o jucărie Pe care și-o vâră în buzunar. Nu putem vedea nimic prin ochii copilului. Am văzut ochi pe stradă Încercând să pândească prin obloanele iluminate, Și un rac într-o după amiază în eleșteu Un rac bătrân cu scoici pe spinare, Apucă vârful bastonului pe care i l-am întins. Trei și jumătate dimineața, Lampa împroșcă, murmura în beznă, Lampa zumzăia: "Privește luna, La lune ne garde aucune rancune, Ea clipește dintr-un ochi ostenit, Ea zâmbește prin unghere. Netezește părul ierbii. Luna și-a pierdut memoria. Urmele stinse ale variolei îi fisurează față, Mâna ei răsucește un trandafir de hârtie Care miroase a praf și apă de colonie. E singură Cu toate vechile mirosuri nocturne Care-i trec și rastrec prin creier" Vine amintirea Mușcatelor uscate și veștede Și praf în fisuri, Arome de castane pe stradă, Miresme de femei îndărătul jaluzelelor colorate Și țigări pe coridoare Și mirosuri de coctail în baruri. Lampa spunea: "Patru dimineața Iată numărul pe ușă. Memorie! Ai cheia, Lămpița așterne un inel pe scară. Poftește sus!" Patu-i desfăcut; periuța de dinți atârnă de perete, Descalță-te în prag, dormi, împrospătează-ți viața. Ultimul licăr al cuțitului. traducere de Petre Stoica
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate