SIHÃSTRIA


Sihăstria gândurilor mele ascunse
de necredincioasele zile,
chinuite după vrerea lor,
hrănite cu buruieni de speranțe,
sub arșița ispitelor flămânde,
sub gerul lucidității macabre,
biciuite de conștiința neiertătoare,
se roagă la icoana memoriei
să fie iertate și izbăvite
de împlinirea lor,
după voința păcatelor mele,
care mi-au pregătit deja
dogoritorul rug al iubirilor.
Torța călăului sunt chiar eu!