CHEMARE



Vino-n drumul meu de gânduri
lacrimă cu chip de om,
să vorbim despre tăcere
umbrei să îți fiu ison,
tu să-mi dai din strălucirea
zâmbetului de ursită,
eu să-ți mângâi răsuflarea
agitată de ispită.
Amândoi să scrim poemul
începutului stelar
două boabe de lumină
adunate și unite
pe același unic zar
aruncat de veșnicie
pe podea în univers
printre îngeri, printre demoni
în același unic vers
din cântarea fericirii
îngânată de destin,
amăgiți de timp și rugă,
vindecați de orice chin
și în rostogolul nostru
să-mplinim voia celestă
cu-n sărut râvnit de stele
și de mâna ce ne-adună
cât o vrea și cât mai este
farul vieții în furtună.