iar inima lui Dumnezeu e fiartă,
în noi de timp uitate vin dorințe
a Mărului pe-atâtea consecințe,
iubindu-ne sub înveliș de piatră.
și un majuscul doarme-n năzuințe,
Hristos e în odaie de ne iartă
de carnea noastră iar s-a pus pe ceartă
și năzuiește către năruințe

și-n clipă pun pe tine cojocelul
sătul de nudul tău cel mititel
prin ochi să știu de care îți e felul.
dar tu nu ești din alea de hotel
ce îți ochesc în clipă portofelul
deși prin viață treci uitând de țel