poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-29 | |
Mirat, un cântec se-nfioară
în lacul pustiit eronat, tremurând la vederea unui fir de păr. Căldura îl împresoară, îl doboară, pentru că e absorbit de cârlionți, fermecat de atingeri subtile, de timiditate, de aluzii primare, pe care nu le ghicea nicicând. Uimit, un cântec de jale se naște în pieptul unui om, în sufletul unui domn, în mintea unui adolescent rătăcit pe marginea unui lac îmbogățit cu pești nestemați, cu apă dulceagă, cu iubiri relevante, cu pescari nemișcați. Consternat, un cântec dispare, printre tăceri de bronz, prin căderi de argint, printre descoperiri de aur masiv în peștera lui Aladin, în damnarea unui sărut, aflat înainte de plecare, înainte de somnul delirant al iubirii de-nserare. Năuc, un cântec risipește speranțe, trimite scrisori de nu-mă-uita, aprinde flăcări de aluminiu în nopți cu regim vegan. Un cântec trăiește prin șoapte, prin spații, prin noapte, dar nu recunoaște, în tristul sfârșit, destinu-i din arte: el e părăsit. Perplex, un cântec se-ngroapă în primejdia unui dezastru; un cântec așteaptă ca durerea să plece, subtilă morfină, prin mesajul unui dor renăscut. Un cântec moare, dar e fericit, astăzi viața nu l-a mai mințit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate