Fiindcă eu nu te înțeleg și nici pe mine,
tu nu mă înțelegi și nici pe tine,
am socotit că e bine
amândoi suntem la fel de înțeleși.

Ne-am hotărât să fim împreună,
să ne luptăm unul cu altul și cu noi înșine,
timpul trece astfel mai repede
fără mari eforturi de adaptare la existență,
dar se face târziu și după o vreme
o descoperire surprinzătoare.
Ne înțelegem asupra unor lucruri,
că negrul este negru și albul alb,
așa am început să iubim lucrarea
de fiecare zi și mai ales de noapte,
zicând că nu-i obositoare.
Atunci mi-am pus întrebarea:
Doamne, din ce aluat ai dospit pâinea
și cine o va mânca
devreme ce amândoi suntem la fel de flămânzi
și se mai naște cineva?