pe străzi clipesc leduri colorate
senzația de prosperitate impusă de primărie
păcălește foamea
tramvaiele par landouri gigantice împinse de întuneric
pe un celofan jilav
trotuarele cerșetorilor se lățesc
se îngustează
în funcție de cât vrea fiecare trecător
să-l cumpere pe Dumnezeu cu doar câțiva cenți
prostituatelor li se scurg rujurile pe prohaburi unsuroase
de la benzine și cerneli coagulate
mirarea copiilor
plecați să colinde niciodată cartierul bogaților
pleoscăie în vitrinele cu dulciuri
ca o ploaie perpendiculară
ei nu știu încă niciun colind
dar curând vor ști
îi vor învăța guvernele
mașinile se preling păstos într-un malaxor
ici-colo câte două fulare se îmbrățișează, apoi...
bordura colecționează chiștoace mai ales prin stații
sentimentele-s o marcă de țigări
o păpușă mare roșie atârnă stereotipat
tocmai de la mall se aude
crăciun fericit
plastice, ambalaje, surâs desenat kitsch lasciv, reciclat
nimeni nu se așteaptă să se mai nască iisuși –
unul tocmai dă dintr-o canalizare să salte capacul de fontă
coboară iute la loc, era să dea peste el camionul de la igiena urbană
beat turtă
tata vine acasă, așa crede el, e pe strada unde stă fosta lui amantă
aici este doar o stafie, tata
a murit acum opt ani și încă nu știe, nu s-a trezit
lent, foarte lent, aproape static
o inimă de cauciuc crud se umflă dezumflă
pe vremuri i se zicea lună...
cu ai cui ochi am văzut toate acestea n-o să aflu, tai parcul orașului
partea stângă piciorului drept și invers
fiindcă nu știu unde să mă duc
culorile din leduri
s-au estompat
cineva îmi linge mâna
câinele străzii îmi împarte din cutia lui de carton lățită și murdară de zăpadă
să stăm amândoi aici poate totuși...
mâine