nu, azi nu se mai moare din dragoste
nici măcar nu se mai trăiește
trecutul e pagina albă mută pe care
nu-ți mai dai osteneala să o umpli
pur și simplu o rupi. cu înfrigurare
mâini cloroformice îmbălsămează firicelul de sânge
(necontrolat țâșnit din nebunia adolescentină)
ca pe un exponat de muzeu
îl privești cu acea curiozitate cu care biologul examinează
aproape orgasmic limfocitele killer
spațiul dintre viață și moarte
procentul de masculin-feminin al agoniei...
dragostea asta aseptică multiplicată
produs congelat cu etichetă anonimă
mă face câteodată să blestem
altădată să râd
uneori să uit
mult prea adesea să ies din mine
patul conjugal o morgă ce-și așteaptă identificatorii