poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-02 | |
nimic neobișnuit la acea dimineață
pădurea coborâse la marginea orașului câțiva copaci rebeli intrați pe străzile unde întunericul adăsta în pâlcuri clandestine norii vălureau pentru întârzierea zilei... și păsările zburând de aceeași parte a secundelor cu el ieșise la o scurtă plimbare se simțea ca un acrobat pe sârmă urmărit de un public ascuns în umbra zdrențuită printre blocurile și spinii de mucava ai orașului ,,absența ei doare un vid care te strânge...” cuvintele îl izbiră violent se clătină privi dincolo de asfalt și pietre în hăul cărnos ,,îți amintești cum pulsează o venă sub pielea unui mort ? când ritualul se prelinge ca o transpirație rece pe șira spinării îți pare o farsă o glumă proastă cel drag se va ridica și ei vor râde smulgându-și măștile întortocheate întristate îi vei ierta dorindu-ți să plătești oricâtă fericire lumină viață se cere din tine rămâi cu o frunză presată peste groapa săpată în pieptul tău groparii au plecat uitând să o acopere lăsând lopețile și sticla golită de țuică bătrână rămâi cu imaginea venei pulsând vinețiu sub pielea rece rămâi...” *** din acea zi de dincolo de gândurile lui din blocurile posomorâte în labirint (vulturi uriași având aripile strânse cu pui plecați și ghiare de beton înfipte năpraznic în pământ ) începu să crească o toamnă mai săracă în câini pe maidane mai bogată în strigoi nevrotici pe culoare o toamnă liman pentru copacii migratori care-și depuseră frunzele în ea o toamnă numărătoare de asistente în spitale - ele întind fără nicio cută impecabil cearceafuri albe pentru cei aflați în comă ( poate fi și acesta un motiv pentru a continua să trăiești) *** asistenta cu cearceafurile sub braț o salută parfumul ei stăruia ca o părere de rău pe epiderma dimineții Maria luă cu speranță mâna corpului întins pe pat îi privea vena gâtului care pulsa pulsa transmitea un mesaj din orașul interzis ei deschise cel mai senin geam din viața ei aerul tânăr pigmentat cu voci pași soare foșnete năvăli răvășind foile de observație *** ultimii trandafiri ai orașului se înălțau în stoluri roșii albe galbene înmiresmate sub cerul mai înalt ca niciodată el își continua plimbarea în absența ei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate