clădirile, gările mai ales
te bat pe umăr
de ce stai aici? / unde pleci omule?
de parcă tu
ai fi sătul să muncești acasă și ai vrea
un concediu într-o fabrică
până și umărul te bate pe umăr -
te întreabă de prietenii astăzi ocupați să uite
și nu-i ușor să uiți anumite întâmplări
începi prin a le vedea generic
golite de culoare, de siluete, nume, (mai ales banii luați cu împrumut)
chiar acum un ceas te sună unul din greșeală
i-ai recunoscut vocea contrariată că nu ești altul...
să-l mai liniștești i-ai spus că tu chiar ești un altul
fără interioare de clădiri
fără gări (toate s-au urcat în trenul de noapte)
fără muncă
fără umeri
a închis, n-a apucat să audă: - la ce ți-ar trebui prietenii când
ai rămas doar o insinuare de om
fără domnule, fără dumneavoastră
de multă vreme ești doar ăla
ăla
ca și cum s-ar referi la ducă-se pe pustii
(unde tu ai fost deja pentru fiecare dintre ei)
de ce nu stai aici? / de ce-ai mai venit omule?
- ce a fost asta?
nimic, așa mai scârțâie poarta lipsă de la
fabrică