poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-25 | |
camerele consecrate luminii par a fi demult incinerate
au trecut de șase ori o sută de ani întuneric și sunet provocator de tumult au renunțat până și urmașii lui Sisif să mai lupte cu destinul a treia oară și în cele din urmă au preschimbat aerul în scântei -de ce atâta sacrificiu?- asta o știu doar ei parcă și acum după trecerea valurilor tot familia universului o respirăm și sus și jos odată cu o mie nouă sute nouă zeci de atomi extremiști de stânga și de dreapta mor încet încet în vreme ce săracul de el uitat își elimină trupul planetă cu planetă stea cu stea până când craniul îi suferă o combustie de încă șapte mii de ani după care îngheață treptat până in vârful flăcărilor atunci își dă o mână de ajutor apucă aerul și din stânga și din dreapta ca un om turmentat de vise se sprijină de pământ în contratimp cu luna și zace. bătrânul Mario a trecut demult peste cele nouă trepte ale vieții și-a lăsat în oglindă jumătate de trup care a suflat peste focul din cutia cu cincizeci de paie, patru sute doi ani până a stins primul plămân, ochii i s-au împrăștiat și în timp și în spațiu din propria-i cenușă a făurit o lumânare care arde doar până la jumătate mai mult nu poate, căci mai are de împărtășit și alte secrete ascunse ale lumii și peștilor și lupilor și plantelor carnivore căci maimuțele în zadar au căutat a se lumina.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate