Dacă întâmplarea este o lamă de cuțit sclipitoare
prin care lumina taie benzi din soare și le prinde-n fascicol,
femeia privește amurgul cum îi sărută părul
și se duce în templul nopții la spovedanie.

Stelele o urmăresc în oglinzile apelor,
scriu cu limbi de foc locul comorilor ascunse.

Nimeni nu poate să-l descifreze
doar tu cititorule ce te hrănești prin cuvinte,
pui aură de tezaur poeziei
și mori cu ea-n gând
nevindecat în trup dar sănătos la suflet.