din patru papagali unul învață să vorbească
cu penele lucioase parcă sunt simțuri
orbite văd eu pe fereastră
pietre șezând pe pământ șnur în ambițuri
în jurul unui trandafir dur
cu foșnetul nu poate să le înțepe
ca să vadă din capcană
întâi soare, apoi ceață
bine că mai e în viață
popoare de pietre vor să îl muște
până le-am aburit cu var și au
pereții mai tăcuți, cuminți
cu scopuri nepătrunse
că vremea e cea cu dinți
papagalul e vorbăreț dintr-una
pentru a doua nu are turn să urce
că vorbelor din cer li se dă dezlegare
de la popoare de babilonieni și pietre, trandafiri
unele inerte, altele prea radiante
dintre ele se nasc și cuvinte
de uimire că
papagal, trandafir, culoare
știu, afară e soare