poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-24 | |
vine un întuneric de care nu ai unde fugi,
e singurul care atât de frumos ne copleșește degeaba îți numeri păcatele, în fond, numai unul e capital, pentru el urmează să ceri izbăvire: nu ai îmbrațișat niciodată un suflet, îți tot repeți, până la capăt, până la capăt... cum știe moartea să ne tragă la sorți, cum știe moartea să ne îmbrățișeze e un soare care apune în lobul parietal cineva-ți cotrobăie după inimă, ehei, nu are suficientă imaginație, nu știe că ești o păpușă-mecanică, ai cheiță la spate, hai s-o răsucim, să vedem ce ne poate spune: i was not a dream, i was not a dream asta vezi: uși cu senzori de mișcare, tensiometre cu senzori de mișcare, sentimente cu senzori de mișcare, zăbrele cu senzori de mișcare, semafoare care te anunță că trebuie să te oprești, oprește-te, bă, ferestre care se dilată în timp ce respiri și oameni care se scufundă în podea, și noaptea asta cu o pojghiță fină, de ceață, în dreptul ochilor, picurând asta scrie pe fișa de observație: a reușit să moară în fiecare zi, a reușit să prindă timpul de gât și timpul a început să se sufoce, nu ai putere asupra mea, nu mă poți constrânge să rămân în ritmul tău, du-te dracu întunericul e cel care ne copleșește, despre moarte îți voi povesti altădată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate