numai iradierea care are în ea iubirea
înrozește trandafirii
înnalță statui care devin centru de mărturisiri
și râdem încet adică zâmbim
în ton cu soarele răsărind
vrăjind natură, oameni cu o porție
de iubire în fiecare dimineață
iar noi încă ne jucăm de-a trandafirii
mai târziu noduroși poate vom deveni mai triști
cu toate că poate în toate
nu ne vom mai da seama că iubim
dar cartilajul râde orice i-ai face
și când dreptele personalității se rotesc
ni se vor întâlni zâmbetele
iar viața se va așterne iar la pocnetul creat de râs
iar și iar, ea și el
din când în când gând cu gând
ne vom juca din nou de-a trandafirii
zicând uite cade o petală să o prindem într-un sărut