vreau să respir
așa după cum și laurul este trimis către lumina aia
portocalie de pe fruntea celui ce
plânge

cam asta vreau să fac eu, sincer, te las să
intri acolo (doar cu atenție, și cu pași foarte mici, cumpătați)
adică
pe
ușa aceea pe care nicio cheie nu a
deschis-o vreodată

animus târziu și rece până la iarnă/ animus de iarnă dar
jur
o să îți arăt cheia
o să îți așez în cale globuri verzi, cu păduri de cedri și cu cehi
scunzi ca și pietrele negre, cu scăpărători și lanțuri de flori

și într-unul din amnarele alea micuțe
acolo
o să găsești sufletul meu.