poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-07 | |
Nu-i așa, Joanna, nu-i așa că sunt singura care
are grijă de zâmbetul lui? Nu singura femeie, Joanna, să nu înțelegi greșit. Multe femei vor avea grijă de zâmbetul lui de-acum înainte. Joanna, îl iubesc și iubirea asta, mândră și proastă, râde de mine, cocoțață, uite, pe chiar muchia ei de cuțit. Am vrut să-l ucid, Joanna și nu glumesc. Dar zâmbetul lui are ceva diavolesc, care nu mă lasă. Joanna, prietena mea fără suflet și trup, vezi tu, în depărtare, armata mea sângeroasă ajunsă la cîteva ore de buzele lui din fiere și vin? Și când să-l ating, am mâinile parcă din miere. Joanna, și morții zâmbesc, nu-i așa ? Azi am fumat ultima țigară din lume, am și zâmbit puțin. E nedrept, Joanna, dar care cretin îți va mai spune că știe ce este dreptatea? De-acum înainte, Joanna, societatea nu are nimic masculin. MEMORIA HIENEI, 2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate