din liră-ți coboară cuvântul cuvenit
sunt un aproape incendiator de hârtie
aproape fiară, drumuri de ceară și de nicăieri;
era aproximativ ieri,
asuprirea copilului asupra mea se face întru
neprimirea decât a Verdelui înăuntru
azi citesc frunze de toamnă
și frunza pierindă la plumb mă condamnă,
oglindă;
mi-am mâncat zarurile să nu mai ticăie
capacitatea de combustie a timpului în mine
fiorul mirării e lung în șansă;
ciopleam cuvinte de transă,
acum
e ca în luarea de cuvântului
ostatic,
în forul meu limfatic
prăjiturele multe-n sos de sânge