*

1. Viața îmi pare curcanul
umplut cu tot bălegarul existenței
un regret în plus îndeasă durerea
până la refuz.
Da! scriu din temniță
una fără ferestre
cu ziduri groase
aproape mutilate de scrijelitul unghiilor
Dumnezeul meu e umbra
o prind în scheletul nopții
până la răsăritul pe care-l văd
adunând silabele frânte
din coșul cu poezii
mai e cale de-un ceas.

2. Ceasuri. Răsfrânte/prelungi
ore ticsite de indiferență
am văzut un copil murind în genunchi
și n-am clipit
mi s-a părut că apa a luat până și strigătul mamei
abandonul perfid în fața morții
m-a scuturat de poezie
am zis Tatăl nostru în gând
să mai trec o punte.

3. Punți. Te aud vorbind despre punți
nu sunt tâmplar
dar aș înfige un cui în groapa cu lei
unde mă arunci când simți
pământul fugindu-ți de sub unghii.
Agăț târziu în cui o raniță veche
am călătorit și dincolo
dar m-am întors speriată
că lumea era un dop de plută
într-o mare cu vin sec.

4. Sec. Inund un colț unde am pătruns
o singură dată
în ziua cu moarte. Erau tâmple reci
și miros greu...
Tata zguduie zidurile temniței
din care zic că scriu despre viață
ceasuri
punți și
nimic nu iese viu
afară de copilul neîmbrățișat
care se agață de gât
fluierând a pagubă și dor

5. Dor. (Mă) dor călcâiele nopții
până aici nimic nou
am învățat să merg pe vârfuri
pe poante baletul rusesc e o matrioskă
în care astup iluzii cu precizia groparului
care neavând nimic viu în jur
își îngroapă propria moarte.

6. Moarte. Cuvânt prelung
cu șolduri pline legănând
anonim
cu brațe firave
copiii nenăscuți.
Nu știu dacă din mine iese sufletul
sau doar teama.

7. Teama. A explodat în mii de oglinzi
și i-am zis Mamă
când m-a durut să sug la pieptul ei
de atunci trec prin lume
copil neînțărcat
și laptele ei mi-e venin.
Caut șarpele care să muște mărul
primul
și să cadă otrăvit.

8. Otrăvit. Și ce? vei spune
fiecare vraci își cunoaște sfârșitul
și pleacă ducând senin la buze
otrava.
Chiar și tu
care zâmbești crezând că nu ești vraci
știi cum să-mi torni în suflet licori
fără rețetă.

9. Rețetă. Au ajuns să prescrie
cuvinte fără noimă
antidepresive
pentru orice boală de trup sau suflet
totul e în mintea ta!
când sapi labirinturi
din care ieși mai încurcat cu o iubire
fără leac

10. Leac. Nu citesc în cafea
nu văd drumuri lungi
nici măcar o linie care să despartă
cuvântul iubire în trei silabe
aruncate la răspântie cu ecou
în pământ roditor.
Pesemne calc printre pietre de ceva timp
de nu mai șchiopătez în fața nimănui.
Mă culc pe-un vers fără epilog.

11. Epilog. Am rupt gratiile inițial cu sete
dar m-am întors în temnița din care
scriu sec
despre viață
cu ceasuri sau punți
uneori cu dor
despre moarte
sau teama că otrăvit
fără leac ori rețetă
vor putrezi iubirile uitate

Apa spală acum poveștile
chiar și pe cele fără epilog
le pune la uscat
pe sârma neuronală
uneori ghimpată
alteori fragilă
trec caravane pline
totul e curgere
chiar și poezia ta
vine la vale
în zăvoiul cu mesteceni
până uit
uit
și te îmbrățișez
orfană și flămândă.


sept. 2015

* grupaj de poeme premiat la Festivalul Național de Literatură, Agatha Grigorescu Bacovia - 2015 (mențiune)