ascult oceanul cum spune de o iubire
care mă adâncește
în cele mai înalte gesturi
pentru că atunci când sfârâie spuma valurilor în mâini
în ochi simt depărtarea cu gust amărui
iar pe buze se prelinge o șoaptă ca mierea
dar eu nu retrag tălpile din apa rece
și nici ochii nu-i închid în fața furtunii
pentru că știu
că-mi ești
legat de această iubire într-o barcă de doi

viața ridică pe valuri și coboară
finalul acestei scrieri ca o simfonie