e-aproape toamnă, verde-n părăsire
și va descăleca în noi rugina,
majuscul de tristețe mi-e grădina
iar vara-i semn de bună regăsire.
noi la cafea șoptim și grea-i surdina
aflați prin viața asta în plutire
din carne vorbelor le dăm lutire
iar tu ai umbletul precum ondina.
o foame de Lumină-mi frige-n mațe,
oleacă-n teamă de necunoscut
ce vrând Cunoașteri, stă să te înhațe.
în veșnic am Iubirile drept scut
și-n ținerea femeii mele-n brațe
spre demoni sabia de lemn ascut.