am să spun mulțumesc după ce iau conturul râsului tău
alb
(e culoare sau stare – nimeni n-a știut răspunde exact)
lipesc tentației de-a rotunji mușcătura de lup
jăratecul nestins din palme
nu inciza sălbăticiei primul azur oglindit în materie
întâia bucătură condimentată de viață (fără aditivi și e-uri cancerigene)
pe atunci cântecul se desfăcea în carne
fără întrebare
c.v. – uri și manageri corupți

am să mulțumesc strigătului că din departe m-adună
după ce am să înșir colier toate supernovele
din celule
roșului am să deschid scocuri sângele alcalizează zboruri
fără de aripi îmbrățișarea ridică fuioare
din elitre libelula reglează axul rotirii țin slujbe de mulțumire
nevăzutului
descompun în minerale altă dimensiune
mixtura de ceruri a detoxifiat
arterele

epidermei nu-i nevoie să-i mulțumesc apropii smerit
palmele împădurite de galaxii fiecare sărut
în care au înflorit îngeri
este liantul și povara magiei albastrul virusat de sirene
hipnoza luminii
tapetează în rugă fiecare vibrație

văluresc oceanul dincolo de sinapse amfibian respir veșnicia

ochiul întors în sine exhibă inima adâncurilor
verbul ființării pulsează
subtil

nemișcarea

doar beatitudinea învârte de zor cheița