Am "douăzeci" de ani...
(La opt decenii de viață)

Am "douăzeci" de ani - și ce-ntâmplare ! -
Abia doar azi văzui c-au fost ascunși
Ca-n miezul unei scoici din fund de mare
Unde-au rămas de nici un ochi pătrunși...


Nu cred că scoica vieții mele-mi place,
Căci n-are perle-n ea sau alt tezaur,
Da' -n fiecare dintre carapace
Sunt trei decenii care-mi par de aur:


Ele-mi flanchează anii ce-s îmbrăcați în flori;
Din ei îmi sorb vigoarea, plutind spre absolut,
Spre setea de-a străbate mult mai presus de nori,
De unde opt decenii par... doar un început!...