Anonimul a venit în viață când i-a fost scris;
a făcut și el ce-a putut:
a sădit un pom, a zidit o casă,
a crescut vreo câțiva copii,
a iubit o femeie, poate mai multe,
a purtat niscaiva războaie,
s-a risipit pe la porțile sufletelor
mai cu un sfat, mai cu o mână de ajutor,
apoi și-a pus treburile la punct,
și-a încheiat socotelile,
nasturii de la haina cea nouă
ținută pentru la o adică,
a mai aruncat o privire peste zădărnicia lumii
și s-a-ntors cu spatele la viață.
Anonimul a plecat așa cum a venit: când i-a fost scris.
și-a lăsat în urmă semnătura pe câteva inimi.
peste o vreme, va fi uitat.
alți anonimi îi vor lua locul,
care vor face și ei ce vor putea:
vor sădi un pom, vor zidi o casă...