poate și cifra unu
golgota cui ne-a lăsat de ales între nimic și nimic
și doar un pic de cer sub o umbrelă
cât să-mi pară rău de inocența pierdută
sub o lună înșelător de plină
când greierii cântau
de parcă ar fi știut unde începe dezastrul

un fel de imn al scufundaților de pe titanic
cântă sălbatic și fiecare animal domestic din mine
chiar și albăstrelele promit să repete refrenul
ca pe o ploaie verde de dincolo de rai

dar tu să taci și să visezi pe muțește
că de nu o să-ți dau să împarți infinitul la doi
ca să vezi și tu cum se leagă neantul de neant
printr-o singură axiomă