casa cu ferestre spre sud a ars
ochii/pești solitari/ung cerul cu mir
oceane de nori au pătruns în aula singurătății nedemne
unde lașa mea mână pictează
cerul concav ca un uter retrovers
sau numele dintr-un ipocrit alfabet al dezordinilor sentimentale

s-a stins creasta nopții în negura zilelor de căpătat
împart ultima sticlă de vin cu aroma viei unde
copilăria mea culegea strugurii liniștii
vor rodi butucii destinați focului
strâmbi arși cenușă la poarta imperiului
de cuvinte
așezate în ulcioare unse cu mierea
albinelor sălbatice

îți va fi sete când cireșul
va implora graurii să îl prade
câte ape te vor trece/curățit de păcatul
iubirii de dar
niciodată nu îți vor cânta la fluier
doine de înstrăinare

simpla ta nefericire
va umple goluri prin care doar vântul
va sufla sau Dumnezeu/harpa supremă/