poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-18 | |
din casa cea veche păstrez liniștea feței de masă
tăcerea gurii uscate urmele unei biciclete fără pedale printre vișini doar gustul arșiței era dulce Sică ieșea mereu cu un colț de pâine cu marmeladă să-ți facă mai bine o minge din gențile alea îi ziceam în timp ce beam apă de la hidrant dar el avea o lume imaginară nu căuta niciodată umbra și știa că unele stele pe care le vedem nu există cum știam eu de-atunci că nu vreau să cresc nici să plec de pe strada înfundată în colț la Tubal macarale imense luminau și îmi pareau culcușul stelelor obosite la care puteam să mă rog doar cu ochii ce s-a schimbat? sigur că nu mai dau pufarine pe gât ci votcă asta am înțeles de la 7 ani - că alcoolul fură durerea - când mi-am smuls degetul în uluci și până la spital am ținut un prosop cu spirt iar tata o sticluță de votcă la piept amândoi am strâns din dinți dar apoi ne înseninasem mie îmi amorțise mâna lui pieptul acolo unde avea degetul meu într-o pungă cu gheață zvâcnind încă viu acum am crescut de tot și nu pot cânta la pian cam atât dar lumina lu mi na liniștea feței de masă tăcerea gurii uscate și fiecare tramvai care seamănă cu o bicicletă fără pedale scârțâind acum pe un drum mai lung între arșiță și copaci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate