e ca o pubelă de gunoi plină
cu resturi de incertitudine și frustrare
al cărei miros se înalță printre blocurile turn
ale cartierului murdar de la periferia orașului
unde stările mele locuiesc ca niște oameni neajutorați
mintea mea e o venă cu sânge murdar
care a încetat să mai pompeze mintea mea
e un bolnav pe patul de moarte a cărui familie
nu mai există demult și nu i-a rămas decât
sunetul aparatului de la capul patului ce se aude din ce în ce mai înfundat ca sfârșitul unei melodii
câteodată mintea mea e un nebun care râde și cântă
spre disperarea celor din jur mintea mea
e un burete care absoarbe apa poluată
în care oamenii din anturajul meu se scaldă
mintea mea e o femeie care plânge în fața televizorului