Soarele se-ntinse leneÈ™,
Pe un moÈ› de nor ca vata.
Aruncă vesta, un teniș,
Și-a pus cămașa, cravata,
Pantalon galben-gutuie;
Buze calde își țuguie,
Fluierând cu frenezie,
Admira vasta câmpie.
.
Șteviile se ridică
Primenindu-și fețișoara.
De prin crâng o păsărică,
Smolită precum e cioara,
A zburat înspre coline,
Dând din aripi scurte, fine.
Și nu știu în ce ogradă,
Doi cocoși s-au pus pe sfadă.
.
Pe o pajiște, mânjită,
Musca, cu lăbuțe goale,
Poartă bască scorogită,
Și fustiță zdrențe-n poale.
Iar pe-o bârnă putrezită,
O pisică miorlăită,
Þintea sus, în depărtare,
Spre un cârd de cântătoare.
.
Un cocor cu lungi picioare,
Abia se spălă pe față,
Și-ncepu bețe să care
Încă dis-de-dimineață;
Cuibușorul să-și repare,
Cu trudă, pân' la-nserare.
Grauru-i șopti la cioară:
-Primeniri de primăvară!
Frigu-i dus, a fost ucis,
Pământu-i un Paradis!