Rezemat de-un copac,
la adăpostul înserării,
îți fumezi țigara de parcă
ți-ai fuma regretele,
transformându-le-n scrum.
întotdeauna ceva e prea devreme,
ceva - prea târziu...
poveștile de iubire se spun șoptit
la gura sobei când
încă nu-i vremea trecută
să ți le-amintești...
restul se pierde
cum se duce fumul
și te gândești ce rămâne
în timp ce parcă ai prins rădăcini;
ce-ți vei aminti din această poveste
când vei fi mai bătrân
decât arborele Sequoia...