sincer, așa vreau să trăiesc în lumea aceasta
să-mi privesc iubita adormită în timp ce razele lunii ca o foarfecă
îi îndepărtează părul de pe față și asemenea călăului lui sandburg
să știu că nimic nimic nu mi-e greu.

da, exact așa vreau să trăiesc pe această lume
să-mi privesc iubita zîmbind în somn și să știu că nimic nimic
nu mi-ar fi greu, că pot aduce în visul ei o floare dacă în visul ei
nu-i nici una.

sigur, chiar așa vreau să trăiesc pe pămîntul acesta
să-mi privesc iubita adormită gemînd ușor și pieptul tresăltîndu-i
de parcă sute de explozii au loc în lăuntru-i și eu doar cu palma
dezamorsez, aduc liniștea, somnul ei blînd ca ochii de căprioară
privind în lumina farurilor, apoi pășind în luminiș, fără ezitare.

nici nu încape îndoială, așa îmi doresc să trăiesc pe acest pămînt
de parcă aș copia lumina din nopțile cu lună plină
s-o așez pe chipul tău în nopțile fără lună și aș păstra puțină
iarnă în cutele din palme, în ridurile de pe frunte, o boare
în mîngîierile din nopțile fierbinți de vară.

sincer, așa vreau să trăiesc în lumea aceasta
să te privesc în timp ce dormi, dragoste, găsind în sfîrșit
un mod de a scăpa de aici, strîngînd încetișor din degete în timp ce
lumina nemernică a lunii ne învelește c-o vrajă de dragoste în timp ce
facem dragoste și știm că nimic nimic nu e greu.