Sunt apusul tău preferat ,
Sunt un ocean înnoptat ,
Pe-a sa oglindă cu stele presărat ,
Și de comete în derută traversat .

Un zbor înalt îmi poartă sufletul,
Când ne mai vedem, atât de rar –
Știu, nu voi găsi ușor răspunsul ,
Încercând să-mpart două lumi
Fără să le separ .

Am găsit frumusețea lumii
În ochii tăi verzi sălbatici ,
De-atunci îmbrac lumina lunii
Și-ți țin ochii ascunși în ea
Ca pe niște ostatici.

Acest foc nu mai are loc în mine,
Ating și alte inimi străine ,
Pe care le orbesc și nu știu –
Să găsesc răspunsul atât de târziu.