Aceasta este povestea unui felinar
de pe o alee oarecare
colț cu una dintre străzile ce duc în piața centrală

nu e nimic deeosebit la acest felinar
nimic ieșit din comun
tocmai asta îl întristează și pe el
condamnat la singurătate pe această alee obscură
simte că menirea meschină ce i-a fost hărăzită
e peste puterile lui
căci în fiecare noapte
întunericul amenință să-l înghită
iar uneori
când privește spre capătul aleii
are impresia că acolo se termină lumea

de aceea venerează luna
pentru că atunci când ea strălucește
bucata de cer accesibilă lui se deschide
chemându-l spre tărâmuri nebănuite
îi este dragă luna
și-ar face-o ibovnică
și ar urma-o pretutindeni de ar putea
dar nu poate
conștient că va rămâne pe veci țintuit
pe acest colț de trotuar
încearcă să-i vorbească
să o facă să-i povestească
toate minunățiile cu care se desfată
în periplul ei în jurul lumii
toată frumusețea întregului univers
ce se relevă numai și numai ochilor ei
iar el ar nota totul în caietul lui

și ce caiet ar ieși
în fața lui ar păli toate poveștile fârtaților lui
cei care luminează bulevardele și piața
și ale căror povești îi parvin prin firele de telegraf
mereu și mereu aceleași
și-au pierdut în timp orice farmec
tumultoasa viață care se petrecea departe de ochii lui
e de fapt aceeași ciorbă searbădă
reîncălzită la nesfârșit

da
va trebui să facă luna să-i vorbească.