știu perfect ce trebuie făcut cu trupurile noastre
iar cînd nu mai e nimic de făcut
pur și simplu ne putem avea unul pe celălalt
sîmbure și fruct în copt.
atunci o parte din culoarea obrajilor mei trece
în culoarea obrajilor tăi.

efectul narcoticului prelungește indivizibil
felul în care inimile noastre împart secundele unui minut
ca o minge de ping pong în finala campionatului.
știu ce-i trebuie trupului cînd e deshidratat
o fîntînă părăsită
în care îți vîri capul și plîngi.

în acest amestec mă regăsesc complet
gol plăpînd obosit.
un copac după o toamnă grea după ce a făcut dragoste
cu furtunile și frigul îmi netezește pielea cu tandrețea ploii
umezind geamul.
privesc în ochii tăi cînd ești ghemuită sub mine și abdomenele
împart căldura.

sunt ca sultanul Ali incendiatorul Alexandriei
știu că pot arde stare după stare
cu aceeași nonșalanță cu aceeași motivație
dacă dragostea mea diferă de a ta atunci e eretică
iar dacă e identică atunci e nefolositoare
și cînd părți vii din mine mor în tine sunt un crematoriu făcut cenușă
în alt crematoriu.

știu exact ce trebuie făcut cu trupul tău
după ce-l dezlipesc de al meu ca pe-o etichetă
de pe sticla de bere cînd aștepți.
duci sticla la gură bei și cazi
în pură plăcere cînd bulele se sparg pe cerul gurii.
în clipa aceea tot universul e luminat de ce vine din interior
acolo unde gustul berii se ciocnește cu gustul tău
rămas în mine ca o mașină abandonată.

știu ce trebuie făcut cu siguranțele
cînd trupul se arde sub îmbrățișări
iar un fum de culoarea rimelului înțeapă ochii.
culorile din obrajii tăi sunt pete solare
în concavul globului meu se formează imaginea ta răsturnată și mică
pe care sîngele meu o răspîndește în tot corpul
ca pe-o fotografie cu o fată dispărută.