poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-12 | | mi se pare lung tot mai lung drumul construit cu migală de la o coastă la altă coastă până la umăr apoi până-n călcâie între timp am devenit eroul tuturor întâmplărilor de-a lungul acestei șosele de coastă cu târfe multicolore sădite pe margine în scroburi săpate din timpuri apuse la umbra lor cresc povești aberante și când se vor face cât luna de mari vor umple de poeme cărțile toate încă nescrise de poeții lunatici cu oftica în piept ca o gheară flămândă cineva a îngropat în mine un avion prăbușit într-o aripă moale apoi i-a înfipt un ac cu gămălie în ceafă să nu mă doară în somn avionul cu o singură manșă acum locul este marcat cu o pată mare de transpirație iar pielea îmi e deja în stare de aripă și țipă în mine pruncul promis și pietre curg pe povârniș pilotul e în transă cândva mi s-a spus că am viața neagră în cerul gurii și nu prea am înțeles mare lucru doar ție îți înflorea carnea roșie și neserioasă ca o gulgută acum plouă îndrăcit peste față peste picioarele grele bolnave de gută îmi decupez din ploaie un șezlong mă așez și privesc la dansuri și iele m-a zdrențuit timpul rău ca pe o cârpă fac doi pași înapoi îmi umflu pieptul și mă salut cu voce înceată - tot mai mă aud din câmpie respirând și roua îmi cade oblic pe față
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate