Este zborul meu de aclimatizare din vis.

Întind mâinile, pentru câștig de înălțime.

Cu comenzile-n profunzime și direcții inversate

m-am întors, într-un zbor pe spate.

Jos era verde-geometric,

acoperișuri înalte și reflexia betonului.

M-am apropiat,

urmărind relieful solului la mică înălțime,

într-un zbor razant.

Ea...

s-a ivit din neant, într-un zbor în oglindă.

Mi se părea că ne atingem mâinile!?

Uneori o atingeam ușor cu pieptul,

parcă vorbindu-i despre sărut.

Zborul peste fuse orare ne producea

oscilații ale ritmului cardiac,

într-un zbor transmeridian.

Neatenția ne-a dus repede

în fața unui front de furtună,

obligându-ne la manevre termodinamice,

ca la zborul plutit la pantă,

utilizând alternativ curenții dinamici

sau a căminelor termice.

Cu o vizibilitate parțială a solului și orizontului,

zburam deja în condiții meteo grele,

folosind doar instrumentele de bord.

Un zbor instrumental aiurea,

în ochiul de furtună ce conținea abisul.

Aici undeva am pierdut-o pe ea!


Știe cineva să îmi dezlege visul?